O fată ca tine – o poveste despre suferință și prejudecăți!

Când am ales O fată ca tine, nu știu exact ce m-a încântat mai mult la minunata poveste. Coperta sau descrierea pe care am citit-o pe site-ul Libris, locul de unde am luat această carte  De obicei, aleg după titlu…dar de data aceasta am fost tare curioasă să citesc despre Satomi. 

O adolescentă de doar 14 ani, într-un orășel micuț californian, în anul 1939. Ce o face atât de deosebită pe Satomi? Originea ei…este pe jumătate japoneză, după mamă, dar tatăl este american. Deși pare interesantă combinația, ea nu aparține niciuneia dintre lumi…este undeva între acestea și încearcă cu disperare să își găsească identitatea.

O poveste despre prejudecăți, reguli sociale, durere, dar și iubire!

Satomi trăiește într-o lume plină de prejudecăți. Inclusiv prietena ei cea mai bună se pare că nu era atât de bună. Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar pentru a le arăta tuturor că ei chiar fac parte din această comunitate. Însă din nefericire își pierde viața în atacul de la Pearl Harbour.

Din acest moment, se declanșează iadul pentru Satomi și mama ei. Întreaga comunitate japoneză este învinuită și deportată într-un lagăr. Un loc oribil…un loc pe care Satomi nu îl suportă. Total diferit de casa lor ca o poveste.

Și de aici, pentru tânăra Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine, dar și a afirmării identității sale într-o societate încă nepregătită să o accepte.

Maureen Lindley scrie atât de frumos, extrem de cursiv, cu foarte mult talent. Personajele sunt creionate cu naturalețe. Abia aștepți să afli ce vor face în continuare, cum vor ieși din fiecare situație în care se află. Vor reuși să supraviețuiască? Vor duce lupta până la sfârșit?

Știu că este un subiect atât de sensibil. Sunt atât de multe scene pe care le-am citit cu lacrimi în ochi. Nu îmi vine să cred că au fost create aceste lagăre de către americani, pentru a arunca în ele oameni nevinovați. Pentru că asta erau cu toții….nu spioni, așa cum îi vedeau vecinii lor.

“Să fii mândru de felul în care trăieşti e o străveche virtute japoneză. Dovada mândriei e prezentă oriunde întorci privirea: mici grădini în care florile semănate de ei aduc bine venite pete de culoare, mobile construite din resturi de lemn, podoabe făcute din oase de pui şi aţă dentară…”

 
 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.