Reverenda este unul dintre vesmintele preotesti dintre cele mai cunoscute, fiind des intalnita si sub denumirea de „anteriu” ori „sutana”. Este acel vesmant lung, negru, cu un croi cat se poate de simplu, care se imbraca de catre preot peste hainele obisnuite. Chiar daca reverenda face parte din categoria vesmintelor neliturgice, preotul nu poate sluji la nicio slujba in lipsa acesteia. Numai peste aceasta se poarta restul vesmintelor preotesti liturgice.
Preotul poarta zilnic reverenda, incepand cu ziua horotoniei si pana in clipa adormirii lui in Domnul. Tocmai din acest motiv aceasta este cunoscuta drept „haina zilnica a slujitorilor Sfintelor Altare”. Ea acopera intreg corpul, mai putin mainile si chipul, asemenea iconografiei, in scopul de binecuvantare si propavaduire.
Vesmintele pe care le imbraca in fiecare zi preotii, in afara sfintelor slujbe, trebuie sa fie lungi si cat mai inchise la culoare. Astfel, in timp ce lungimea impune buna cuvinta, culoarea inchisa (negru) reprezinta icoana smereniei. De asemenea, reverenda semnifica mormantul purtatorului, prin intermediul ei preotul aratand oamenilor ca trebuie sa obtina mantuirea pe acest pamant pentru a ajunge in rai.
Haina de zi cu zi a preotului, reverenda
Din ziua hirotoniei, preotul nu mai poate renunta la reverenda, decat numai in situatii de exceptie. Aceasta este predica, marturia tuturor slujitorilor altarelor. Asa cum harul primit prin Taina Hirotoniei trebuie pastrat ca un dar nepretuit, tot asa reverenda se cuvine a fi purtata neincetat de catre marii duhovnici. Desi harul nu sta intr-o reverenda, aceasta sporeste harul.
Este adevarat ca nu reverenda si barba sunt cruciale, insa acestea marturisesc despre Domnul, caruia ii dedicam viata noastra. Fiecare crestin ofera marturie cu privire ca credinta lui, cel mai adesea prin fapte si actiuni, insa nu numai. Cand vine insa vorba de preot, acesta poate sa taca intrucat reverenda predica de una singura.
Reverenda nu este o simpla tinuta de serviciu, ca in alte domenii, intrucat rolul practic al acestuia cade in plan secund. Functia duhovniceasca primeaza. Este foarte util ca toti crestinii sa vada ca preotul poarta reverenda, fie ca merge la cumparaturi ori pur si simplu, pe strada. Aceasta aminteste crestinilor ca preotul nu apartine acestei lumi, el avand datoria neincetata de a lupta cu ispitele, pentru castigarea lui loc in Imparatia lui Hristos. In lipsa unei reverende preotesti, multi nu stiu ca el este preot, desi este nevoie ca toata lumea sa stie acest lucru.
Niciun lucru in Biserica Ortodoxa nu este lasat la voia intamplarii – totul are un fundament duhovnicesc profund, pe care de multe ori il ignoram, cu cat viata noastra devine tot mai agitata. Astfel, atunci cand un preot doreste sa fie mai mult in pas cu timpul, decat cu traditiile bisericesti, lui nu ii va fi greu sa renunte la a mai purta reverenda.
Prin urmare, pentru unii reverda este grea, iar preotia usoara. In cazul acestora reverenda este o simpla uniforma de serviciu cu rol practic, la care se renunta imediat dupa incheierea slujbei, nefiind tocmai usor de purtat. Pe de alta parte, pentru altii reverenda este un vesmant usor, iar preotia o misiune grea, astfel ca nu renunta niciodata la reverenda. Acestia nu nesocotesc caracterul duhovnicesc al acesteia. In timp ce preotului ii aminteste continuu scopul pe care si l-a asumat, celorlalti oameni le dezvaluie existenta in mijlocul lor a omului lui Dumnezeu. Din acest motiv, de cele mai multe ori, maniera in care un duhovnic isi asuma reverenda, spune multe si despre cum primeste si impartaseste harul preotiei.