Asa era ea. Plangea pana la epuizare dupa fiecare despartire, eu, cea mai buna prietena o incurajam cu cea mai mare seriozitate:
-Draga mea, plangi dupa un nemernic. Tu esti printesa careia el nu merita nici sa-i duca gunoiul!
Se inveselea putin brusc, apoi iar i se intuneca fruntea si privirea ca o zi mohorata de toamna si continua:
-Iti dai seama ca nu valorez nimic, daca m-a lasat si asta care, dupa cum zici tu, nu merita sa-mi duca gunoiul!!!
Atunci ea slabea ingrozitor, nu manca, se punea pe inima rea si asculta muzica:”Da-mi tiganca, cu ghiocul/Ca m-a parasit norocul/Spune-mi de mai am noroc/Daca nu sa ard in foc/Hai, ghiceste viata mea, mai/Ca m-am saturat de ea…”
-Uita-te in ochii mei, ii spuneam! Vor veni timpuri cand vom rade impreuna, iar el va plange ingenunchind in fata ta!
Stiam ca-si pierde vremea cu tipi cu care nu se potrivea, fiindca ii placea baietii rai, desi X, prieten comun, o adora, dar ochii ei erau mereu tulburi din cauza lacrimilor varsate pentru cei care nu meritau, ca sa culeaga ofranda idealizarii din ochii iubitori ai credinciosului ei admirator.

As fi dorit sa fiu un mediator mai priceput, dar nu doream sa tulbur si mai mult apele.
-Voi gasi calea catre inima ei cu cristale semipretioase, spuse baiatul care o iubea cu o hotarare nezdruncinata!
La inceput i-a trimis un cufar din lemn plin de cuart fumuriu. Ea l-a primit cu drag si un gand i-a incoltit o speranta zadarnica in suflet:
-E de la el. Doreste sa ne impacam.
Apoi a cautat pe internet si a gasit o informatie pretioasa: cuartul fumuriu este piatra echilibrului, a impacarii cu tine insuti/insati si a gandirii profunde.
-De la oricine ar fi darul, cristalele nu sunt vinovate de nefericirea mea. Acest mesaj imi transmit mie acum aceste bijuterii de pret. Este cazul sa gasesc un baiat care stie sa iubeasca, un barbat adevarat sa-mi intemeiez o famile. Vremea suferintelor a apus, sunt pregatita pentru un inceput frumos!

Norocul vine cu cristale semipretioase!

Apoi a simtit ca aceste cristale primite de la un binefacator necunoscut o apara pe ea de sentimente care-i parjolesc sufletul si o fac mai atenta, de aceea purta cu ea cateva pietre semipretioase in buzunarul interior din dreptul inimii.
Nu stiam cum evoluase comunicarea dintre x si cea mai buna prietena a mea, dar o vedeam mai infloritoare ca inainte si hotarata sa nu mai planga si sa nu mai sufere niciodata pentru cineva care nu merita lacrimile ei.
Intr-o zi, X si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea. Au petrecut grozav impreuna si au descoperit cate lucruri aveau in comun. Ii vedeam pe strada. Mergeau alaturi si isi potriveau fericiti pasul unul cu celalalt, desi nu se tineau de mana si nu se sarutau. Intr-o zi el a cerut-o de sotie, daruindu-i cristale de acvamarin in greutatea ei.
Ea a spus da. Si pe cand ma invitase la ea sa-mi dea vestea si i-am gasit imbratisati, cineva a sunat la usa. S-au dus asa inlantuiti si fericiti sa raspunda, convinsi ca au venit parintii la logodna.
Era fostul cu un buchet de trandafiri in mana, cu lacrimi teatrale in ochi cersind iertare:
-Nu pot sa nu te iert, a spus zambind din tot sufletul amica mea! Sunt prea fericita sa nu te iert! Ramai la logodna noastra?
El a aruncat trandafirii si aplecat plangand in hohote. Cristalele isi facusera datoria…