Încrederea de sine la copii, baza unei creșteri frumoase și armonioase!

Cum să crești frumos un copil, dacă nu acordându-i încrederea de care are nevoie atât de mult. Suntem responsabili de felul cum se dezvoltă, cum gândește…direct responsabili. Pentru că noi semănăm în ei încredere! Noi îi învățăm, îi educăm, le transmitem tot ceea este bun și frumos. Însă dacă nu îi lăsăm să zboare, încrederea de sine nu va exista.

Când nu aveam copii, mă uitam la copilași prin parc care își doreau să se dea în tagadele, dar părinții nu îi lăsau. Ești prea mic…poți să cazi. Așteaptă să mai crești! Total greșit! Copilul are nevoie să exploreze și să învețe din greșeli!

încrederea

De ce este nevoie să le insuflăm încrederea de sine copiilor noștri?

Pentru a îi pregăti pentru societatea aceasta, uneori atât de parșivă, în care trăim. Pentru că trebuie să știe că atât oamenii, cât și ceilalți copii sunt răi, iar ei se pot baza în primul rând pe ei. Pentru a știi că nu se pot încrede în oricine, însă în ei DA. Pentru că un copil care nu are încredere în el, se simte inferior față de ceilalți. Pentru că din ce în ce mai mult observăm competiția în jurul nostru.

Am avut de înfruntat toate aceste temeri, în momentul în care mi-am văzut fiica crescând și nedorind să se dezlipească de piciorul meu. Nici măcar atunci când se juca! Am citit, am căutat sfaturi și păreri! Am fost alături de ea mereu, însă am stimulat-o…lăsând-o în anumite situații să se descurce singură. Am fost acolo să o prind dacă a căzut, să îi dau un avânt mai mare. Să vadă că POATE! Și…într-o oarecare măsură am reușit!

Am învățat-o că nu trebuie să se compare cu alți copilași, fiecare este unic în felul lui. Să asculte, dar trebuie să își urmeze ideile ei! Să comunice cu ceilalți copii, să își exprime părerea, să întrebe și să răspundă dacă este întrebată.

Acum știu că ȘTIE că am încredere în ea, că POATE, important este să își acorde și ea încrederea!

Mâini, Împreună, Strângere De Mână, Da, Comunitate

Tu cum le insufli copiilor tăi încrederea de sine? Tu ai încredere în ei?

16 comentarii


  1. Sunt întru totul de acord cu ceea ce ai scris. Mie mi-a fost tare greu când am crescut și a trebuit să țin piept tuturor lucrurilor care îmi ieșeau în cale, părinții mei ținându-mă tot timpul în casă și neavând voie nici să vin cu copii. Mi-a fost destul de greu să mă adaptez la realitate și, tocmai pentru că am trăit asta pe pielea mea, susțin că cei mici trebuiesc învățați să aibă încredere în ei și să învețe din greșeli pe tot parcursul vieții, nu să fie ținuți în brațe până când sunt mari.

    Răspunde

  2. Interesanta teorie, desigur, e foarte important sa aiba incredere in el copilul. Cred ca asta e si principala problema a noastra, a romanilor dar sper sa fie depasita de generatiile mai tinere.

    Răspunde

  3. sigur ca am incredere! eu nu am fost dezamagita de al meu, mici neintelegeri au fost, sunt normale… acum incercam si cu cea mica!

    Răspunde

  4. Deocamdata este micuta, dar incerc s-o incurajez in tot ceea ce face. Incerc sa nu fac comparatii intre copii, desi sunt persoane in jurul meu care o fac. Si o fac vis a vis de copilul meu ceea ce ma enerveaza cumplit

    Răspunde

  5. Foarte mare dreptate ai. ”Bebelusul” meu e micut momentan, dar cu timpul voi incerca sa-l inteleg si sa ma inteleaga. Nu imi doresc sa fie unul izolat dar nici unul prea rasfatat.

    Răspunde

  6. Incerc sa ii fiu alaturi, sa il indrum, sa il protejez si sa il invat sa isi poarte de grija. Da, articolul tau este foarte pertinent, acum, cat sunt mici trebuie sa sadeasca samanta increderii, caci la umbra arborelui ce cu totii il ingrijim, se va adaposti toata viata…

    Răspunde

  7. Cred ca puiul de om are nevoie de exemplul parintilor…increderea apare din comunicare si intelegere..

    Răspunde

  8. Ai punctat foarte bine acest aspect cu increderea de sine! Dupa acest reper cei mici se dezvolta, iar in lipsa increderii se pot dezvolta intorvertii si cei extrem de timizi care risca sa se piarda in tumultul vietii.

    Răspunde

  9. De multe ori mi se intampla sa am impulsul de a interveni si de a il ajuta pe cel mic, insa ma retrag si apoi il incurajez sa incerce singur, pentru ca realizez ca astfel il ajut sa isi consolideze incetul cu incetul increderea in fortele proprii. Pentru ca, la randul lui, copilul va observa ca este capabil sa obtina si sa faca de unul singur lucrurile, ceea ce ii va stimula si bucuria.

    Răspunde

  10. E bine sa ii sustinem, sa le dam aripi, sa ii lasam sa experimenteze. Insa, toate cu anumite limite. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns