Când am început să citesc „Să nu mă părăsești” de Kazuo Ishiguro nu mi s-a părut atât de interesantă. Însă știți vorba, pofta vine mâncând. La fel și în cazul meu acum, pofta a venit citind. Cartea a fost nominalizată la Booker Prize, National Booh Critic circle Award și Arthur C. Clarke Award. A fost inclusă pe lista celor mai bune cărți ale anului în New York Times, fiind una dintre cele mai bune romane ale lui Ishiguro.

Să nu mă părăsești…o tulburătoare poveste de dragoste!

Să nu mă părăsești este o tulburătoare poveste de dragoste, având drept protagoniști trei tineri – Kathy, Tommy și Ruth. Aceștia fac parte dintr-o categorie aparte de ființe umane, donatorii, cei ce trebuie să furnizeze organe de schimb pentru oamenii adevărați. Nu știu…însă au parte de o scurtă viață, preț de un număr limitat de donații. Însă așteaptă plini de speranță să sosească ziua când vor trece în spatele gardului de sârmă ghimpată. Își doresc să înceteze să mai fie doar simple some, niște corpuri cultivate pentru piese de schimb.

Katie este îngriitoare de peste 11 ani, își face treaba bine, ajutând donatorii să se recupereze repede și să rămână calmi. Se descurcă foarte bine în ceea ce face, știe când trebuie să stea cu ei să îi aline, dar știe și când trebuie să îi lase singuri. Și-a petrecut copilăria în Hailsham, un loc special pentru copii speciali. Copiii-clone….unicul motiv al existenței lor fiind acela de a dona organe. Hailsham se afla într-o vale lină, în ambele părți se zăreau înălțându-se niște coline.

Prețuiește viața pe care o ai! 

Miss Lucy, unul dintre paznicii lor preferați, hotărăște că este timpul să le explice ce se întâmplă cu ei. Asta mai ales după ce îl aude pe Peter vorbind despre faptul că își dorește foarte mult să ajungă actor. Miss Lucy a fost cea care le-a explicat cum, înainte de a dona un organ, vor petrece mai întâi o vreme ca îngrijitori. Le-a povestit despre ordinea în care se donau organele, despre centrele de recuperare. Unii cunoșteau aceste lucruri…cei mari, pentru ceilalți a fost o noutate.

„Problema, după câte văd, este că vi s-a spus și nu vi s-a spus. Vi s-a spus, dar nici unul dintre voi nu înțelege cu adevărat și, îndrăznesc să spun, unii sunt chiar fericiți să lase lucrurile așa. Dar eu nu sunt. Dacă vreți să aveți o viață suportabilă, atunci trebuie să știți adevărul. Nici unul dintre voi nu va ajunge în America. Nici unul nu va fi star de cinema. Și nici unul nu va lucra la supermarket, așa cum i-am auzit pe unii dintre voi făcându-și planuri zilele trecute.

Viețile voastre au fost planificate de alții. Veți deveni adulți și la un moment dat, poate chiar înainte de patruzeci de ani, veți începe să vă donați organele vitale. Ăsta este motivul pentru care ați fost creați. Și nu sunteți ca actorii pe care îi vedeți pe casetele video. Nu sunteți nici măcar ca mine. Ați fost aduși pe lume cu un scop precis, iar viitorul vostru, al tuturor a fost deja hotărât. Așa ca, vă rog mult să nu vă mai faceți visuri. Destul de curând veți părăsi Hailshamul și ziua în care vă veți pregăti pentru prima donație nu este foarte departe. Să nu uitați niciodată asta. Dacă vreți să aveți niște vieți suportabile, trebuie să știți cine sunteți și ce vă așteaptă pe fiecare dintre voi.”

Amalgam de trăiri, întrebări, furie, iubire!

Mi s-a părut o poveste tristă, tragică, sensibilă. Un amalgam de trăiri, întrebări, furie, inocență, iubire. Indiferența oamenilor de a îi ajuta pe cei bolnavi prin donație, a condus la crearea acestor clone. Însă nimeni nu s-a gândit că vor avea și ele un suflet… Vă las pe voi să descoperiți sfârșitul. Oare ce se va întâmpla cu Katie, Tommy și Ruth? Curioși? Cartea face parte din categoria SF & Fantasy, Editura Polirom și o găsiți la librăria online Libris.ro.

Merită să o citești! Te face să prețuiești viața din plin! Să nu te plângi și să te bucuri de tot ce îți oferă!