Ma uit pe geam si vad…ploaia…Imi place sa ma uit cum ploua. Sunt la serviciu, dar picaturile care se preling pe geamuri ma fac sa pierd monitorul din ochi. Ma uit cum spala geamul…cum cad din norii grei. Astazi toata ziua a plouat…la fel se anunta si maine. Dar mie imi place ploaia! Imi place sa merg prin ploaie, sa ma plimb, sa ratacesc…eu si gandurile mele…
Ploia de vara te acopera cu sarutari mici pe corp!
Imi amintesc de anii tineretii, cand incepea sa ploua primavara, cu picaturi mari si racoroase. Ieseam din caminele unde locuiam in timpul facultatii si alergam exact precum copiii mici prin ploie. Ce mult ne placea! Ce departe sunt acum acesti ani!
Au trecut anii…dar ploia e aceeasi! Ploua si atunci, ploua si acum…cu aceleasi picaturi care ne mangaie si ne saruta usor. Se aude cate un tunet, dar nu…nu mi-e frica. Norii ne anunta ca sunt prea incarcati! Pamantul are nevoie de apa…ii este sete, foarte sete…
Si cantam: „In gradina am o floare, ploaia o va face mare!” Va mai amintiti? Eram copii…si asteptam cu interes dupla ploaie curcubeul. ROGVAIV-ul…Acum il asteapta fiica mea, sta pe geam si priveste picaturile de ploaie ce cad peste pervazul geamului, auzindu-se pic pic…Apoi apare…el, curcubeul! Este o imagine mirifica, minunata. Intotdeauna curcubeul va fi admirat de catre oameni. Este acel fenomen al naturii care ne incanta vazul peste masura.
