Când este timpul să laşi copilul singur acasă? Este o întrebare pe care şi-o pun foarte mulți părinți.

În ultima perioadă, este o întrebare care a încolțit şi în mintea mea. De ce? Ante are o colegă care stă singurică câteodată şi mă întreabă destul de des când o las şi pe ea singură. Mie mi se pare destul de mică pentru a sta singură, face destul de multe nebunii cu mine acasă. Dar în lipsa mea?

Am încercat să îi explic că este o responsabilitate destul de mare pentru un copil atât de mic. Şi nu…nu neapărat pentru că pun eu răul înainte.

Tu de unde ştii când este pregătit copilul să îl laşi singur acasă?

Asta am întrebat şi eu în stânga şi în dreapta. Multă lume mi-a răspuns că, un copil este pregătit după vârsta de 10 ani. De ce 10 ani?

Fiecare copil este diferit, însă până la această vârstă majoritatea copiilor nu au maturitatea şi aptitudinile necesare pentru a reacționa în caz de urgență.

Bineînțeles că nu trebuie să ne imaginăm un Kevin McAllister…care se luptă cu hoții, apărându-şi teritoriul.

Este foarte important să avem o vecină sau un vecin pe care să ne putem baza, în caz că…Dacă ni se pare ceva suspect, copilul nu răspunde la telefon sau te sună şi este agitat, vecina ar fi bine să aibă o cheie de rezervă. Astfel ştii că, chiar dacă tu nu eşti acasă, copilul poate fi supravegheat totuşi.

O altă importanță trebuie să acordăm asupra a ceea ce urmează să îl învățăm pe copil. Nu are voie să răspundă la uşă, indiferent cine sună, nu are voie să se apropie de ferestre sau de uşa de la balcon. Eu consider că nici la aragaz nu trebuie umblat…deocamdată. Frigiderul este ok să îl poată folosi, nu se poate întâmpla nimic. De asemenea, trebuie învățat că, în caz de urgență să iasă din casă şi să apeleze la vecina.

De aceea consider atât de important existența unei vecine, care este în permanență acasă.

Voi vă lăsați singuri copilaşii acasă? Cum au reacționat prima oară? Şi de la ce vârstă i-ați lăsat?