Fiica mea este un copil sensibil, foarte sensibil. Un copil care are nevoie să îi spun foarte des că o iubesc, cât de mult înseamnă pentru mine. Un copil care are nevoie de apreciere, să îi spui cât de frumos scrie sau ce bine citește.

Uneori îmi e ciudă că nu este și ea mai înfiptă, alteori sunt mândră de ea, de sufletul ei bun, de dragostea ei mare. Își face foarte greu prieteni, însă este foarte apropiată de persoanele pe care le consideră prietenii ei. Chiar dacă aceștia o rănesc prin vorbe…așa sunt copiii, ea trece foarte ușor peste supărări și jigniri.

Un copil sensibil este o binecuvântare

Lumea nu este alb şi negru, ci are mii de nuanţe şi texturi. Într-o simplă plimbare în parc, mă bucură arătându-mi cele mai colorate frunze sau cele mai mici şi frumoase gâze. Îmi face cadouri atent studiate şi mai ales lucrate cu propriile mânuţe. Creativitatea de care dau dovadă copiii sensibili îi va îndrepta de cele mai multe ori spre pasiuni sau meserii din domeniul artei.

De fiecare dată când mă vede supărată sau obosită, chiar dacă încerc să ascund acest lucru, ea are întotdeauna o îmbrăţişare sau un desen pregătit pentru mine.

Chiar dacă este atât de sensibilă, asta nu înseamnă că noi nu avem reguli bine stabilite. Acestea sunt impuse însă pe un ton calm, blând și cu foarte multă răbdare. Au fost și încă mai sunt momente în care ridic tonul la ea; ei bine, de cele mai multe ori izbucnește în plâns.

Indiferent dacă ai un copil sensibil sau mai puțin sensibil, cu răbdarea faci totul. Dacă ai răbdare cu un copil, scoți tot ce este mai frumos din el, răbdare și foarte multă atenție. Copiii din ziua de astăzi sunt extrem de sensibili și de drăgăstoși.