Anul în care te-am întâlnit, dragoste, amintiri, regrete!

Anul în care te-am întâlnit, o carte prețioasă despre dragoste, amintiri, regrete. Cecelia Ahern mă uimeşte…din nou. Cartea este minunată, te prinde atât de tare încât cu greu o laşi din mână.

Un buchet de iasomie predestinat pentru o mică prințesă

Jasmine…numele ei îi amintea de bunicul. Mama sa a botezat-o așa după ce bunicul i-a adus un buchet de flori de iasomie din grădina din spatele casei, atunci când a născut-o. La fel s-a întâmplat și când s-a născut sora ei, Heather. Bunicul îi adusese mamei un buchet de iarbă-neagră, o altă plantă care dădea culoare grădinii lui iarna.

La moartea bunicului nu avea decât 5 ani. Însă atunci a aflat că, la un moment dat, va muri și ea. Din acel moment a început viața ei. Gândul că va muri a sădit în ea ceva ce poartă și astăzi: conștiința faptului că, deși timpul este infinit, timpul ei este limitat. Timpul ei se va termina…Și-a dat seama că ora ei și ora altcuiva nu sunt egale, nu le pot cheltui în același fel. Nu trebuie să pierzi timpul, dacă vrei să spui ceva, spune-o, dacă vrei să faci ceva, fă-o.

De bunicul Adalbert Maria și-a adus aminte mereu…de fiecare dată când se gândea la moarte, îl vedea pe bunicul sub pământ, îngrijindu-și grădina, chiar dacă lipsea din ea. Așa a învățat ce este speranța. A învățat că, și după moarte, culegi ce ai semănat.

Un nou început, dragoste, amintiri, regrete!

Jasmine a rămas fără locul de muncă, a fost concediată…ceea ce este îngrozitor pentru ea, la început. Apoi, treptat, treptat s-a obișnuit. Sora ei, Heather, s-a născut cu sindromul Down și încearcă să o protejeze cât de mult poate. Însă, Heather este pe picioarele ei, lucrează și locuiește singură.

Vecinul ei, Matt…aici este cu totul altă poveste. Nu îl suportă, îl vede ca pe omul negru…Asta de când l-a ascultat o dată la radio, pe când avea 17 ani, la o petrecere, vorbind despre persoanele cu sindrom Down. După terminarea petrecerii, toți tinerii începuseră să vorbească cu repulsie despre aceste persoane nevinovate. Inclusiv tânărul care era iubitul ei…Asta o făcuse să fugă acasă…la sora ei, care o iubea atât de mult, la mama ei, care se lupta cu cancerul și cu durerea că o va lăsa pe Heather singură pe lume, fără sprijin, la tatăl căruia nu îi păsase niciodată de ele…

Întotdeauna, Jasmine a urmat şi a respectat semnele…de circulație. Atunci când oamenii din jur îi spun că au încredere în semne, ei i se pare ciudat. Cum să nu ai încredere în ceva ce vezi clar? Este sigură că de fapt vor să spună că au încredere în simboluri. Simbolul este ceva vizibil care reprezintă ceva invizibil. Porumbelul este o pasăre, dar e şi simbolul păcii. Strângerea de mână este o acțiune, dar e şi simbolul amiciției. Simbolurile ne obligă să ne gândim întotdeauna care este lucrul invizibil la care fac trimitere. Pentru că nu mereu acesta este evident.

De exemplu, curcubeul care a apărut pe cer, chiar deasupra casei ei, ghioceii ce abia au scos capul din pământ, covorul de brânduşe violete, acestea sunt pentru ea simboluri. Sunt lucruri vizibile care reprezintă ceva invizibil: speranța. Speranța că, în curând totul va fi bine pentru ea!

Acesta este și momentul în care a apărut Monday în viața ei. Oare va fi ceva între ei? Veți afla numai dacă citiți cartea. Pe care o găsiți la Grupul Editorial All, la un preț foarte bun.

 

21 de comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.