Îmi amintesc că spuneam mereu: eu nu o să trec prin această fază, copiii mei nu vor avea accesele pe care le văd la alți copii. Şi totuşi…am avut şi noi parte de aceste accese. Unde am greşit?
Ei bine, specialiştii spun că nu este vorba despre vreo greşeală a părintelui. Plânsetele, urletele, furia, mofturile, crizele de nervi ale copiilor nu sunt în niciun caz dovada unei lipse de autoritate din partea părintelui. Aşa că nu te mai învinui degeaba.
Dar cum să faci față copilului care tocmai are accesele lui colerice?
Sincer, privind reclama aceea faimoasă în care un copil are o criză de genul într-un magazin, m-am gândit că este o soluție bună. Te arunci şi tu pe jos şi urli cât te țin plămânii. Da,dar lumea din jur sigur va zice că eşti nebună şi va chema poliția, protecția copilului şi mai ştiu eu ce…
Aşa că, nu cred că merge. Şi apoi nu sunt atât de sigură că va avea efectul scontat. Specialiştii spun să îl laşi în pace să îşi facă numărul. Uşor de spus, greu de făcut. În momentele acelea, creierul meu şi-ar lua picioarele la spinare şi ar fugi văzând cu ochii…dacă ar avea.
Eu le iau în brațe, încerc să le calmez…Am grijă să nu se lovească sau să lovească pe cineva din jur. Am noroc că nu am avut parte de foarte multe crize de genul…încă. Spun încă pentru că cea mică abia acum îşi descoperă personalitatea. Şi vă asigur că are o personalitate puternică şi o ambiție…pfff…cum nu am văzut la cea mare.
Încercați să îl liniştiți pe copil, dar aveți mare grijă. Nu încercați să negociați…nu accepta imediat să faci ce vrea sau să îi cumperi jucăria pe care şi-o doreşte în acel moment. Trebuie doar să îl calmați. Altfel, va şti ca aşa va putea obține ceea ce doreşte şi aceste crize se vor repeta.
Da, ştiu…este foarte greu să îți dai seama pe moment ce să faci. Însă nu țipa la copil în acele clipe. Nu faci decât să prelungeşti criza. Am picat şi eu în plasă de câteva ori. M-am gândit că,dacă ridic tonul, dacă sunt mai autoritară, va fi bine. Însă nu am făcut altceva decât să o fac să țipe şi să plângă şi mai tare.
Dragi mămici, aveți în voi forța de a vă înțelege copilul. De a şti cum să gestionați lucrurile. Indiferent de situație, iubirea voastră este cel mai mare ajutor în aceste momente. Brațele voastre, buzele voastre, sunt singurele pe care şi le doresc. Nu îi privați de ele! Mult succes vă doresc!
Legătură permanentă
Cel mare nu a făcut așa ceva. Ori am uitat? Posibil. Cea mică este prea mica ca sa facă, dar prevăd o personalitate f puternica și mi-e ,, frica”. Noroc ca informația este la un click distanță și avem ocazia de a învăța, de a vedea ca și alți copii trec prin asta, etc
Legătură permanentă
Cea mare a facut o singura data crize de personalitate, dar au trecut relativ repede. Ma speriasem…eram in parc si nu stiam cum sa reactionez. Cea mica…cu ea e alta problema, este total diferita de cea mare. Are o personalitate mult mai puternica, dar am noroc ca nu tin foarte mult crizele ei, iar in bratele mele se linisteste destul de repede 🙂
Legătură permanentă
Mmmmm da … Nu stiu ce sa zic Diana. Are Criss niste nervi cateodata ca nu stii cum s-o dai sa fie mai bine. Cel mai bine este sa o las sa isi faca de cap si sa plec din camera. Se calmeaza mult mai repede decat orice altceva. Mai grav este cand o apuca pe afara. Atunci nu se linisteste asa usor ….
Legătură permanentă
Eu nu suport sa o aud ca plange….si mai ales ca urla…deocamdata cand se enerveaza ff rau si o iau in brate, sa stii ca ii trece. Dar…sa speram ca nu vor mai fi alte crize…
Legătură permanentă
Copiii simt când e ,,terenul moale”, ca să mă exprim mai plastic. Și, de cele mai multe ori, profită. Se ajunge uneori la situațiile critice prezentate de tine.
Nu ne invata nimeni cum sa fim parinti buni, asta o putem face numai noi! Cu ajutorul celor mici! :*
Legătură permanentă
cred ca informatiile generale nu prea pot ajuta pe nimeni in situatia asta, e important sa gasesti solutii pentru fiecare copil in parte, in functie de felul de a fi
Legătură permanentă
Eu am noroc ca Dragos nu face din astea, cred ca tine de temperamentul fiecarui copil.
Legătură permanentă
Ania este destul de intelegatoare si reusesc sa previn astfel de crize dar am vazut de multe mamici care se confruntau cu astfel de crize si sigur daca citesc articolul tau afla rezolvarea problemei.
Legătură permanentă
Are si baiatul meu asemenea ,,crize,, dar foarte dar si atunci il calmez cu multa blandete. Cred ca toti copiii au o personalitate puternica, numai ca unii prea si-o manifesta :)))
Legătură permanentă
Cred ca fiecare copil trebuie ”tratat” intr-un mod personalizat, intrucat nu toti reactioneaza la fel. Este utila postarea ta, multumim.
Legătură permanentă
Eu nu am copii, dar pot sa iti spun ca dintr-un copil cu muulte crize de acest gen, am devenit cea mai calma persoana din lume :)) eram asa de rea, ca bateam si copilasii din jurul meu pe care nu ii cunosteam daca ma enervam pe la 2-3 anisori. treptat m-am calmat dupa spusele mamei :)) Asa ca lasati copii in pace, o sa isi revina ei.
Legătură permanentă
Eu vreau sa vad reclama la care faci trimitere, mi se pare cea mai proasta idee, dar e haios sa privesti din afara.
Legătură permanentă
La mine J nu s-a manifestat asa niciodata in public…insa uneori ,acasa, mai face nazuri(dar nu la modul agresiv)
Legătură permanentă
Eu am trecut de faza asta, copiii mei sunt mari, sa vedem cu nepotii ( cand o sa am ) ce voi pati.
Legătură permanentă
greu la deal 🙂
si noi suntem in pline crize existentiale…la 3 ani si 3 luni…facem zarva mare des!
Legătură permanentă
Asa este, trebuie sa facem eforturi sa ne intelegem copii.
Legătură permanentă
Eu nu am copii, dar o vad pe sora mea cum se chinuie cu aceste accese cu nepotica mea. Cred, ca si tine, ca fiecare trebuie sa-si cunoasca fiul/fiica si sa incerce cu calm sa amelioreze situatia, fara tipete sau negocieri.
Legătură permanentă
Daca s-ar transmite personalitatea mea copilului, ar fi jale mare :)))