Daca imi este teama de ceva, atunci acel ceva poarta denumirea de cutremur. De fiecare data cand am mai lasat fata singura in casa, pentru o jumatate de ora, am stat cu frica sa nu inceapa vreunul.
Daca vrei sa ma sperii rau, atunci porneste un cutremur!
Imi aduc aminte de cutremurul care m-a prins singura acasa, cu sora mea mai mica. Cred ca eram prin generala, iar ea era mai mica. Nu cred ca era la scoala. Si acum cand ne amintim, ne pufneste rasul. Ne-am speriat atunci foarte tare. Eu eram la baie, iar ea sarea in pat. Si a inceput sa se miste totul in jurul meu si am strigat la ea sa nu mai sara…ca se misca WC-ul 😀
Cand mi-am dat seama ce se intampla, am luat-o de mana si vroiam sa iesim afara. Proasta miscare! Scarile nu sunt sigure de fel! Dar, copil fiind, nu stiam! Noroc cu vecinul care statea in usa, sub toc si ne-a spus sa facem acelasi lucru.
Aseara a fost unul destul de mare…5,3 parca, insa nu a durat mult. Suficient cat sa ma sperii si sa imi strig sotul care doarme in cealalta camera. Vroiam sa iau fetele din pat…dar nu puteam pe amandoua in acelasi timp. Si nu vroiam sa las pe nici una in urma! Asa ca stateam cu cate o mana pe fiecare fata si ma uitam la dulap…care se clatina zgomotos. Si dupa ce a-a terminat imi batea inima furtunos si abia dupa o ora am reusit sa adorm si eu!
Asa ca…in afara sa intru in panica, tot nu stiu ce sa fac in cazul cutremurului 🙁 De fapt, am citit atat de multe despre acesta si ce sa faci in acel moment, dar din cauza fricii nu mai realizez ce am de facut!