Dragostea dintre surori trebuie sa fie mare, părerea mea. Ca mama, ma simt foarte mandra când le vad pe fete cum se imbratiseaza, cum se iubesc.

Zilele astea o țin pe Sofi acasă, tușește si facem aerosoli. Dar dimineața se trezește si ea o data cu Ante sa o conducă la ușă. Azi dimineața era pe oala si Ante a uitat sa ii dea cioc înainte de a pleca. A stat așa de bosumflata ca nu i-a dat Ante cioc…

Când a sunat la interfon a fugit la usa , strigând: A venit Ante. Iar când Ante a intrat in casa, i-a sărit in brațe si a pupat-o. Foarte drăguț!

Mi-am învățat fetele sa se iubească, dragostea dintre ele sa fie mare!

Inca de când era Sofi bebe, am inceput sa o învăț pe Ante cat de important este ca ele doua sa se iubească, sa fie unite. Ca nimeni si nimic sa nu le despartă. Bineînțeles ca se mai cearta, in special pe jucării…dar cu toate acestea, se iubesc foarte mult.

Eu am o sora si ne înțelegem foarte bine. Suntem departe una de cealaltă, in sensul ca locuim in orașe diferite si acest lucru face ca noi două sa ne întâlnim mai rar. Insa vorbim zilnic la telefon si ne împărtășim ideile si visele, exact cum o făceam in copilărie.

La fel vreau sa fie si mandrele mele. Pentru ca indiferent ce s-ar întâmpla in viață, ele se au una pe cealalta. Au un umar pe care sa plângă, o mana care sa le șteargă lacrimile si un prieten care sa se bucure cu adevărat pentru reușitele lor.