De fapt intrebarea era…cum procedati cu mancarea la cei mici? Voi ii fortati sa manance tot din farfurie sau daca nu vrea, nu vrea? Eu de exemplu, recunosc ca daca nu mai vrea sa pape, ma mai rog putin de ea, mai cant un cantecel, ii mai caut un desene, mai desenam o pisicuta….doar, doar sa mai ia o lingura. La inceputuri nu eram asa…insa dupa episodul urat cu rotavirusul, cand nu a papat mititica vreo 4-5 zile si nu mai avea forta nici sa se ridice in fundulet….brrr…nici nu vreau sa imi mai amintesc…am ramas cu sechele. Si da, atunci am fortat-o…cu seringa de la medicamente ii dadeam zeama de supa sau zeama de orez, mai intai o jumatate de seringa, apoi o seringa…cand deja ii dadeam cate 2 seringi o data..parca nu-mi venea sa cred! Asa ca acum…nu mai poti….eee…macar doua lingurite, mami! Dar, doua sa fie…ca apoi mi-e teama sa nu verse. Apai…daca nu-i una, e alta, nu? 😛
Cum procedati voi? II fortati pe cei mici sa pape?
Chiar m-ar interesa sa va citesc parerile, sa stiu cum procedeaza fiecare. Dupa spitalizare, am primit un ulei de ficat de cod, Mollers, foarte bun, care ne-a dat pofta de mancare. Am luat trei luni zilnic, dimineata, pe stomacul gol, apoi am facut pauza…acum il incepem iar in septembrie, la recomandarea doamnei doctor pediatru care ne-a ingrijit in spital.
*sursa foto: Google
Din cate stiu eu, mai exista vitamine pentru pofta de mancare, dar eu nu am folosit la nici o maimutica de-a mea, erau minimartienii…stiu de ei ca ii dadea o prietena baietelului ei, insa sincer…nu ii faceau nici o pofta de mancare. Voi ati apelat la vitamine, cu sau fara acordul doctorului, sau ati lasat copilul in pace…sa manance cat poate, cand poate, fara sa fie fortat, obligat?
Va astept sa impartasiti cu mine experientele voastre din meseria de „mamica”si mai ales experientele cu mofturosii…